La amplasarea culturii cartofului se au în vedere particularităţi biologice ale plantei, caracteristica de a-şi forma producţia în sol şi faptul că tuberculii şi stolonii, prin natura lor sunt tulpini subterane modificate cu cerinţe mari pentru regimul de aer din sol.

Ţinând seama de aceste elemente importante pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor, amplasarea cartofului se face pe soluri structurate şi profunde, permeabile, în care textura solului are un rol determinat. Cele mai potrivite sunt solurile cu textură nisipo-lutoasă, luto-nipoasă sau lutoasă care se încălzesc uşor şi au o capacitate bună de reţinere şi cedare a apei, nu se tasează şi permit creşterea uniformă şi accelerată a tuberculilor.

Este recomandat ca încadrarea cartofului în asolamente să fie făcută cu rotaţii de cel puţin 3 ani, la culturile pentru consum şi de minimum 4 ani la culturile de cartof pentru sămânţă în vederea protecţiei integrate a culturilor împotiva buruienilor, bolilor şi dăunătorilor.

În structura culturilor din asolament cartoful se amplasează alături de o leguminoasă perenă, de regulă, trifoiul având în vedere că zona de cultură a trifoiului se suprapune cu zone ecologice cele mai favorabile de cultivare a cartofului.

Mecanizarea integrală a culturii cartofului presupune amplasarea pe terenuri plane de cel mult 12 % (60), parcelabile şi dimensionate la cel puţin 0,5 ha.

În general cartoful nu este pretenţios la planta premergătoare.

Cele mai bune premergătoare sunt culturile care părăsesc terenul devreme, lasă solul curat de buruieni şi resturi vegetale şi au un sistem radicular bogat şi profund care contribuie la afânarea solului. Din această categorie de culturi fac parte leguminoasele anuale şi perene şi cerealele care se recoltează relativ devreme, şi permit astfel să rămână, timp suficient, până în toamnă pentru fertilizarea organo-minerală pregătirea corespunzătoare a terenului.

Nu sunt recomandate ca premergătoare plantele din aceeaşi familie botanică (Solanaceae) datorită bolilor şi dăunătorilor comuni, iar în monocultură se pot cultiva cel mult doi ani, după care producţia scade simţitor şi se acumulează rezervă foarte mare de boli şi dăunători specifici.

Cartoful este o excelentă premergătoare pentru majoritatea plantelor de cultură, îndeosebi pentru cerealele de toamnă dar şi pentru culturile de primăvară, lăsând solul fără resturi vegetale grosiere, curat de buruieni şi într-o stare de afânare corespunzătoare, care în multe situaţii permite semănatul fără arătură, folosind agregate complexe pe principiul minimului de lucrări.

Noutăţi, informaţii privind unii patogeni emergenţi ai culturii cartofului (deocamdată despre virusul Y din zona Braşov) şi alte date utile pentru cei care activează pe filiera cartofului (fermieri şi producători, distribuitori etc)

Lasă un răspuns