La cartof, mai mult decât la alte plante de cultură lucrările solului au un rol hotărâtor în formarea şi obţinerea unor producţii mari şi de calitate.

Prin particularităţile sale biologice de a-şi forma stolonii şi tuberculii în sol, cartoful are nevoie de soluri afânate şi bine aerate care într-un regim echilibrat cu apă din sol să asigure formarea unui număr mare de tuberculi cu o creştere continuă.

Pe solurile tasate şi compacte atât sistemul radicular cât şi stolonii şi tuberculii se dezvoltă necorespunzător.

Din această cauză arătura adâncă este o lucrare obligatorie pe toate tipurile de sol.

Arătura adâncă se face la sfârşitul verii sau toamna în funcţie de planta premergătoare la adâncimea de 28-30 cm, (mai mică pe solurile uşoare şi scheletice) cu încorporarea completă a resturilor vegetale şi a îngrăşămintelor organice. Prin folosirea cormanelor suplimentare cu prelungitor în condiţii optime de umiditate a solului, se realizează revărsarea solului după plug, fără denivelări şi greşuri. În toate cazurile pentru nivelarea arăturii după plug se va folosii grapa stelată care uniformizează zvântarea terenului în primăvară şi reduce numărul de treceri la pregătirea patului germinativ cu combinatorul la una cel mult două lucrări.

Adâncimea arăturii şi calitatea acesteia influenţează decisiv producţia prin limitarea pătrunderii sistemului radicular în adăncime şi prin formarea bulgărilor mari, care creează greutăţi la plantarea mecanizată, la aplicarea corectă a erbicidelor, la recoltarea mecanizată a cartofului şi la pierderi importante de producţie prin vătămarea tuberculilor.

De regulă, arătura de toamnă nu se mai prelucrează până la venirea iernii atât din cauza unei eventuale tasări cu cosecinţe nefaste, până la recoltare cât şi datorită costurilor suplimentare care nu se justifică din punct de vedere economic. Efectul îngheţului şi dezgheţului este mai puternic decât o trecere cu grapele cu discuri pentru mărunţirea bulgărilor sau cu nivelatorul.

Arăturile de primăvară trebuie excluse din tehnologia de cultivare a cartofului. Acestea nu se pretează decăt la o adâncime mică, se usucă puternic şi se tasează, limitând producţiile chiar şi pe solurile mai uşoare.

În cazuri extreme ultime arături pentru cartof se pot efectua în „ferestrele iernii” pe sol îngheţat la suprafaţă şi numai până în luna februarie. Sub efectul a una – două procese de îngheţ-dezgheţ solul poate deveni la fel de bine pregătit ca după o arătură de toamnă, dar nu în toţi anii se întâlnesc astfel de condiţii favorabile.

Ca regulă generală, arătura adâncă pentru cartof se efectuează toamna, la 28-30 cm şi de calitate.

Noutăţi, informaţii privind unii patogeni emergenţi ai culturii cartofului (deocamdată despre virusul Y din zona Braşov) şi alte date utile pentru cei care activează pe filiera cartofului (fermieri şi producători, distribuitori etc)

Lasă un răspuns