Studiile privind desimea de plantare a cartofului sunt tot atât de vechi ca însăşi practica cultivării cartofului.

În toate zonele de pe glob şi pentru toate scopurile culturii, studiul desimii de plantare a fost un obiectiv cu care a început fitotehnia cartofului, de acest aspect ocupându-se zeci de cercetători. În esenţă, cartoful este una din plantele se adaptează spaţiului de nutriţie. Din mulţimea de cercetări efectuate între desimile de 45 de mii şi 70 de mii de plante la hectar, producţia oscilează foarte puţin în funcţie de tipul de sol, de condiţiile de fertilitate şi de mărimea tuberculilor folosiţi la plantare, exprimată prin numărul de tulpini principale (lujeri) la unitatea de suprafaţă.

Adaptarea la mărimea spaţiului de nutriţie se face prin procese de autoreglare a plantelor realizând la un număr mai mic de tulpini principale o suprafaţă foliară mai mare pe tulpină, iar la o fertilitate abundentă o durată mai scurtă a suprafeţei foliare active, toate acestea în relaţie strânsă cu factorii de vegetaţie: apa, temperatura, lumina.

La cartof, se apreciază că indicele optim al suprafeţei foliare (LAI – Leaf Area Index) se realizează 180 de mii – 200 de mii de tulpini principale la hectar în cazul cartofului pentru consum şi de 250.000 – 300.000 în culturile de cartof pentru sămânţă aceste limite putând fi lărgite dacă dorim ca prin desime să mărim calitatea fizică a tuberculilor obţinuţi.Astfel, dacă dorim tuberculi mai mari şi mai aspectuoşi în producţia pentru consum scădem numărul de tulpini principale la 150 de mii la hectar (15 tulpini la metrul pătrat), iar dacă dorim creşterea numărului de tuberculi de sămânţă (28 – 45 mm) vom mări densitatea în lan până la 400 de mii tulpini principale la hectar (40 de tulpini/ m2).

Realizarea acestor intervale optime pentru cele două scopuri principale ale producţiei de cartof din ţara noastră, se dirijează prin îmbinarea folosirii unor tuberculi de o anumită mărime la care se cunoaşte numărul de colţi germinaţi, respectiv numărul de tulpini principale cu numărul de tulpini la hectar (tuberculi plantaţi). Cunoscând că dintr-un tubercul de mărime mijlocie (35 – 45 mm) rezultă, în medie, 4-5 tulpini principale, pentru realizarea celor 180 – 200 de mii de tulpini principale la hectar sunt necesari 45 –   50 de mii de tuberculi de sămânţă plantaţi.

Pentru fracţia mare folosită la plantare (tuberculi de mărimea 45 – 55 mm) din care va rezulta un număr mai mare de colţi din fiecare tubercul (5 -6 colţi) se folosesc desimi de plantare mai mici, de 35 – 40 mii de tuberculi la hectar (35 – 40 mii tuberculi la hectar x 5-6 tulpini = 180 – 200 mii tulpini principale la hectar).

În acelaşi fel se calculează desimea de plantare la cartoful pentru sămânţă, în culturile semincere, mărind dirijat numărul de tuberculi plantaţi la 60 – 70 de mii a hectar pentru realizarea celor 230 – 300 de mii (400 mii) de tulpini principale la hectar, necesare de data aceasta obţinerii unui coeficient mai mare de înmulţire cartofului de sămânţă şi de mărime mai mică (tuberculi mai mulţi la cuib).

La culturile de cartof extratimpurii şi timpurii, desimea de plantare este mai mare, de 65 – 75 mii de tuberculi la hectar, în optime de tehnologie, deoarece într-o perioadă mai scurtă de vegetaţie, producţia maximă se realizează când se recoltează, la maturitatea plantelor.

Noutăţi, informaţii privind unii patogeni emergenţi ai culturii cartofului (deocamdată despre virusul Y din zona Braşov) şi alte date utile pentru cei care activează pe filiera cartofului (fermieri şi producători, distribuitori etc)

Lasă un răspuns