Criteriile care stau la baza operţiunilor de plantare a cartofului sunt cele ale umidităţii solului şi temperaturii minime din sol, respectiv starea de zvântare a acestuia în primăvară, care să permită efectuarea plantării fără ca solul să se taseze şi să formeze bulgări, asigurând în acelaşi timp, o bună acoperire a tuberculilor, biloane afânate şi cu sol mărunţit.

Criteriul temperaturii se referă la valori minime în sol la care tuberculii îşi continuă procesele fiziologice de stimulare a formării şi creşterii colţilor, temperaturi superioare celor de 5 – 6 0 C la adâncimea de 10 cm în sol.

Plantarea cartofului într-un teren cu umiditate ridicată conduce la efecte de tasare, a căror consecinţă asupra producţiei este mai gravă decât întârzirea plantării cu câteva zile într-un sol cu umiditate corespunzătoare.

Calendaristic, în ţara noastră cartoful se plantează diferenţiat după scopul producţiei, astfel:

  • între 5 şi 15 martie pe nisipurile din Oltenia pentru cartof extratimpuriu şi

timpuriu şi între 10 şi 25 martie în celelalte bazine specializate pentru acelaşi scop al culturii;

  • între 1 şi 20 aprilie, în zona favorabilă din punct de vedere climatic pentru

cartoful de consum şi până la sfârşitul lunii aprilie în zonele mai răcoroase din depresiunile intramontane pentru cartoful de consum şi cel de sămânţă. Datele calendaristice sunt relative în funcţie de data desprimăvărării şi nu trebuie aşteptată operioada favorabilă calendaristic, dacă se realizează criteriul umidităţii solului şi cel al temperaturii minime în sol.

Tuberculii neîncolţiţi nu sunt afectaţi de scăderile de temperatură sub pragul biologic dacă se găsesc în sol acoperiţi cu pământ.

Colţii cresc pe tuberculii din sol numai când temperatura depăşeşte 6 – 7 0C la nivelul tuberculului uneori după plantări timpurii durata intervalului până la răsărire, depăşind 40 de zile.

Dacă se cultivă soiuri cu perioadă diferită de vegetaţie este recomandat ca plantarea să înceapă cu soiurile mai tardive la care, în general, „lungimea critică a zilei” este de circa 13 ore, când şi tuberizarea este mai timpuriela aceste soiuri. Soiurile timpurii au „durata critică a lungimii zilei„ de circa 16 ore şi sunt mai puţin afectate în procesul de tuberizare de mărimea duratei de iluminare din cursul zilelor; în zile mai lungi aceastea formează un foliaj abundent şi o talie mai scundă.

Plantările timpurii favorizează tuberizări în zile scurte şi sunt foarte importante pentru soiurile semitardive, cultivate pe cea mai mare suprafaţă ocupată cu cartof în ţara noastră. Aceste soiuri sunt mai pretenţioase decât cele timpurii la condiţii fotoperiodice scurte în perioada tuberizării formând un număr mai mare de tuberculi la cuib de o mărime mai uniformă şi cu aşezare mai strânsă în cuib, stolonii mai scurţi favorizând recoltarea mecanizată.

În toate zonele de cultură a cartofului, durata plantării trebuie să fie cât mai scurtă, îndeosebi în anii cu desprimăvărare târzie, ştiind că fiecare decadă de întârziere diminuează producţia finală cu 8 – 10 tone / ha.

Durata optimă de plantare este de cca 5 – 6 zile în zona de câmpie, de 10 – 15 zile în zona de dealuri şi de circa 20 de zile în zona de munte de la momentul ieşirii în câmp cu utilajele de plantare pe sol zvântat, fără tasare persistentă şi de durată a solului.

Noutăţi, informaţii privind unii patogeni emergenţi ai culturii cartofului (deocamdată despre virusul Y din zona Braşov) şi alte date utile pentru cei care activează pe filiera cartofului (fermieri şi producători, distribuitori etc)

Lasă un răspuns