TULPINA PVYNTN, AGENTUL PATOGEN AL PĂTĂRII INELARE NECROTICE A TUBERCULILOR DE CARTOF

Răspândire şi importanţă economică

În momentul actual, boala este prezentă în următoarele ţări: Ungaria (Beczner şi colab., 1982; Beczner şi colab., 1984), Germania (Weideman, 1985), Cehia (Dedic şi colab., 1988), Iugoslavia (Buturovic şi Kus, 1989; Kus, 1990), Austria (Schiessendoppler, 1990), Liban (Le Romancer şi Kerlan, 1990), Danemarca (Nielsen, 1992), S.U.A. (Mc Donald şi Singh, 1995), Belgia (J. Kummert, comunicare personală), Anglia (I. Barker, comunicare personală), Franţa (Le Romancer şi Kerlan, 1992). În afară de cartof, boala produce pagube la tomate şi la ardei (Kus, 1995).

În Ungaria, numărul soiurilor afectate şi a procentului tuberculilor cu simptome, a variat în funcţie de zona de cultivare şi de ani, fiind cuprins între 4 şi 24 de soiuri, respectiv între 1 şi 24%. La soiurile sensibile Rosalie şi Mona Lisa, rata de infecţie cu pătarea inelară necrotică a ajuns la 70% şi respectiv 50% (Beczner şi colab., 1984).

În Slovenia, pătarea inelară necrotică a erupt în anul 1988 şi de atunci s-a răspândit continuu, nu numai pe cartof, ci şi pe alte solanacee (tomate, ardei, Solanum nigrum etc.), astfel că în prezent, reprezintă una din cele mai păgubitoare boli ale cartofului. După estimările lui Kus (1992), procentul de infecţie a plantelor în câmp în principalele zone de cultivare a cartofului era de peste 50%.

 PVY- Simptome foliare

Consecinţele acestei epidemii în Slovenia au fost următoarele:

  1. Blocarea sistemului naţional de producere a cartofului pentru sămânţă, datorită efectului negativ asupra calităţii cartofului pentru sămânţă produs în Slovenia.
  2. Creşterea substanţială a importurilor de cartof pentru sămânţă şi implicit a cheltuielilor financiare.
  3. Abandonarea cultivării celui mai popular soi de cartof din Slovenia şi anume Igor, care se cultiva pe o suprafaţă de 18.000 de hectare şi reprezenta aproximativ 60% din suprafaţa cultivată cu cartof, din cauza sensibilităţii ridicate şi a reacţiei necrotice păgubitoare.
  4. Intensificarea cercetărilor privind sensibilitatea soiurilor şi apariţia necrozelor pe tuberculi.

 

În Germania, după relatările lui Weidemann (1992), simptome inelare necrotice pe tuberculii de cartof au fost observate începând cu toamna anului 1983, când pagubele au fost frecvente, iar de atunci, pătarea inelară necrotică a tuberculilor de cartof s-a răspândit foarte mult, încât a devenit o problemă serioasă.

În anul 1992 în Germania, pe baza cercetărilor efectuate de H.L. Weidemann şi a informaţiilor primite de la oficiile de protecţia plantelor, situaţia privind răspândirea pătării inelare necrotice a tuberculior de cartof era următoarea:

– În zona de producere a cartofului Hessen, soiurile puternic atacate de pătarea inelară necrotică au fost: Nicola, Atica şi Leyla. Într-o măsură mai mică, au fost atacate soiurile: Berber, Gesa, Grandifolia, Linda, Nena şi Secura. Tot aici, s-a semnalat faptul că soiurile rezistente la virusul Y al cartofului, sunt atacate de această boală.

– În zona de producţie Donaueschingen soiurile puternic atacate au fost: Nicola, Atica, dar şi Aula, iar cu o rată mai redusă soiurile: Selma, Miriam, Leyla şi Cinja.

– În zona de producţie a cartofului Heilbron, au fost atacate din nou soiurile: Nicola, Selma, Leyla, Cinja şi Miriam.

– În zona Eppingen, în ceea ce priveşte rata de atac, pe primul loc s-a aflat din nou soiul Nicola.

-În zona Nossen (Altenburg), au fost atacate de asemenea soiurile Nicola, Clivia şi Paola. Boala a fost de semnalată, de asemenea, în zonele Frankfurt/M şi Dalchow.

-În Austria, pătarea inelară necrotică este prezentă, dar cauzează probleme minore, ea afectând numai culturile din partea de nord – est a ţării (Schiessendoppler, 1992).

În ţara noastră, prezenţa Pătării Inelare Necrotice a Tuberculilor de Cartof cauzată de tulpinile necrotice PVY a fost descoperită în toamna anului 1988 și semnalată apoi sporadic la unele soiuri aflate în cultură, în câteva parcele din :

  • Județul Brașov – I.C.P.C. Braşov:

– zona Hărman;

– la unii producători particulari din zona Rupea.

  • Câmpul experimental S.C.P.C. – Târgu-Jiu.

– În perioada 1992-1995, s-a constatat apariţia constantă a PINTC în localităţile  Hărman, Ozun şi Vulcan (judeţul Braşov) şi în unele localităţi din judeţul Suceava (Cojocaru, Bran 1994, 1995).

 

Simptome

Pe suprafaţa tuberculilor, la recoltare sau în primele săptămâni de păstrare, apar la unele soiuri de cartof zone necrotice grave, sub formă de inele sau arcuri mai mult sau mai puţin regulate, care la început sunt uşor bombate, de culoare maronie.

Mai târziu, după mai multe săptămâni de păstrare, aceste leziuni necrotice superficiale se deshidratează, se usucă şi se adâncesc, devenind brun negricioase, iar uneori epiderma crapă în dreptul acestora. Sub aceste zone necrotice se găseşte un strat subţire de 2-4 mm de pulpă, de culoare brună, uşor necrozată. În toate cazurile, simptomele rămân localizate la nivelul parenchimului cortical, zona internă a tuberculului nefiind afectată de nici un fel de leziuni necrotice.

Plantele provenite din tuberculi cu necroze, deci cu infecţie secundară, manifestă uneori simptome de mozaic mai pronunţat, dar în general, ele manifestă simptome de mozaic uşor şi foarte rar o rugozitate uşoară.

În cazul infecţiei primare, la unele soiuri de cartof – la plantele inoculate în seră cu extract din tuberculi cu necroze sau cu extract de la plantele provenite din tuberculi cu necroze, simptomele apar după 15 zile de la data inoculării (Le Romancer şi colab., 1991). Acestea se manifestă sub formă de leziuni locale pe frunzele inoculate, apoi sub formă de necroze pe nervuri vizibile pe faţa inferioară a limbului, apoi sub formă de necroze liniare sau ştricuri pe peţioluri şi tulpinile aeriene. Simptomele se extind pe mai multe etaje de frunze nou formate, astfel că într-un stadiu mai avansat, frunzele de la bază încep să cadă, plantele se debilitează şi se ofilesc înainte de vreme, iar pe tuberculi apar la recoltare sau în primele săptămâni de păstrare, simptome de pătare inelară necrotică.

Simptomele infecţiei primare pe plante în câmp se manifestă târziu, din prima jumătate a lunii august şi până la sfârşitul lunii august, când se poate deja cunoaşte imaginea pagubelor, pe vrejii care se usucă înainte de vreme (Weidemann, 1992).

Pe tutun (Nicotiana tabacum), simptomele sunt apropiate de cele produse de grupul de tulpini necrotice PVYN, dar de intensitate mult mai puternică. Pe frunzele de tutun nou formate apar pete albicioase, nervurile se necrozează, are loc deformarea limbului şi căderea prematură a frunzelor. Pe tulpini apar ştricuri şi brunificări necrotice generalizate până la colet.

Există o strânsă legătură între intensitatea simptomelor de pe foliaj şi procentul de tuberculi cu simptome de pătare inelară necrotică. Numărul tuberculilor cu simptome creşte proporţional cu creşterea intensităţii simptomelor pe frunze şi tulpini. Procentul tuberculilor cu simptome sporeşte considerabil după recoltare. Astfel, dacă la recoltare procentul tuberculilor cu simptome era cuprins între 0 – 50%, după opt săptămâni de păstrare acesta a ajuns la 2,5 – 94% (Kus, 1992; Le Romancer, 1992). În concluzie, se poate spune că: simptomele infecţiei primare produse de tulpina PVYNTN pe foliajul diferitelor soiuri de cartof, se aseamănă cu cele produse de tulpinile PVYO şi PVYC (necrozarea nervurilor, căderea frunzelor, ştricuri necrotice pe tulpini), cu deosebirea că tulpinile PVYNTN au în plus capacitatea de a induce simptome pe anumite soiuri de cartof, care posedă gene de rezistenţă faţă de tulpinile PVYO şi PVYC şi de asemenea, au în plus capacitatea de a induce simptome inelare necrotice pe tuberculii de cartof (Le Romancer şi Kerlan).

 

 

Figura 12. Simptome necrotice pe tuberculi (pătarea inelară necrotică a tuberculilor cauzată de tulpinile necrotice PVY) la diferite soiuri: Dacia (A); Hermes (B); Romano(C); Tâmpa (D); Roclas(E) (Bădărău 2010d).

Tulpina PVYNTN se aseamănă cu tulpina PVYN prin simptomele produse pe tutun (Nicotiana tabacum) şi anume, ambele determină necrozarea nervurilor tutunului, dar se deosebesc de acestea prin capacitatea de a infecta o anumită gamă de soiuri şi specii ale genului Solanum extrem de rezistente (Le Romancer şi Kerlan, 1992) şi prin capacitatea de a induce necroze inelare pe tuberculii şi foliajul unor soiuri de cartof.

Noutăţi, informaţii privind unii patogeni emergenţi ai culturii cartofului (deocamdată despre virusul Y din zona Braşov) şi alte date utile pentru cei care activează pe filiera cartofului (fermieri şi producători, distribuitori etc)

Lasă un răspuns