VIRUSUL Y AL CARTOFULUI. Aspecte generale

  • Sinonime, acronim, criptograma

Sinonime: Potato acropetal necrosis virus, Potato severe mosaic virus, Marmor upsilon, Datura 437 virus, Solanum virus 2, Tobacco veinbanding virus (Fang şi col., 1985), Brinjal mosaic virus (Sastry, 1982; Varma, 1988).

Acronim: PVY

Criptograma: R/1: 3.1/6: E/E: S/Ap.

  • Denumirea bolilor:

    ştricul cartofului, mozaicul grav

În engleză: streak, potato leafdrop streak virus, potato stipple-streak virus. În  franceză: bigarrure, frisolée. În  germană: Strichelkrankheit. În spaniolă: mosaico severo.

  • Clasificare, înrudire, relaţii

Virusul Y al cartofului este reprezentantul tipic al genului Potyvirus din familia Potyiviridae, care la rândul ei aparţine supergrupei  Picorna și cuprinde atât virusuri vegetale (ale plantelor) cât şi animale. Membrii acestei familii prezintă asemănări în ceea ce priveşte structura lor genomică, aranjamentul genelor şi a modului de sintetizare a proteinei şi a ARN-ului (Atreya 1992). Genul Potyvirus este cel mai mare grup de virusuri la plante, cu mai mult de 180 de membri sau posibili membri (Robaglia şi col. 1995). Datorită acestui fapt, taxonomia acestui grup este dificilă, clasificarea urmând a fi corect clarificată atunci când se va cunoaşte secvenţa monomerilor din capsida virală.

Din punct de vedere serologic, Virusul Y al cartofului este distant înrudit cu tobacco etch virus, henbane mosaic virus şi cu virusul A al cartofului. De primele două virusuri se deosebeşte prin capacitatea acestora de a infecta plantele de Datura stramonium, iar de virusul A, prin reacţia de hipersensibilitate produsă pe Solanum demissum şi prin faptul că acesta nu are capacitatea de a infecta unele soiuri de cartof, cum ar fi: Bintje şi Duke of York, care sunt imune la inocularea cu virusul A al cartofului (PVA), însă, gradul de înrudire dintre aceste virusuri este greu de stabilit. Numeroase alte virusuri cu particule flexuoase, cu lungimea de 730-760 nm, cum ar fi: pepper veinal mottle virus şi bidens mottle virus, sunt înrudite de departe cu virusul Y al cartofului. De asemenea, virusul Y al cartofului este un virus filiform, având dimensiuni de 740 x 11 nm.

 

  • Răspândire şi importanţă economică

Virusul Y, împreună cu virusul răsucirii frunzelor (potato leafroll virus – PRLV), este unul din cele două virusuri cu cea mai mare importanţă economică pentru cartoful din întreaga lume. În Franţa, el ocupă primul loc ca urmare a epidemiei din 1974-1976 (Kerlan, 1992). În Ţările de Jos, randamentul pierderilor datorate virusului Y se situează la circa 50 % (Beemster şi Rozendaal, 1972), uneori atingând chiar 80 % (Beemster şi de Boks, 1987). Nolte și colab. (2004), studiind efectul infecțiilor virotice PVY, au raportat pierderi de producție de 0,18 tone /ha pentru fiecare creștere de un procent a infecției cu PVY.

De Box și Huttinga (1981), au menționat că infecţiile cu PVY pot produce pierderi de producție de 10-80%. Rykbost și colab. (1999) raportează procente de 12-40%, iar Hane și Hamm, amintesc de pierderi de 65% la soiul Russet Burbank. Hamm și colab. (2010), au menţionat că pagubele produse de infecţiile cu PVY pentru anumite genotipuri, depind nu numai de sensibilitatea soiurilor, ci și de zona geografică, de condițiile climatice, de presiunea virotică, precum și de specificitatea unor afide migratoare.

Ca și în alte părți ale lumii, PVY reprezintă un pericol substanțial și pentru cultura cartofului pentru sămânță din America de Nord, atât în unele regiuni din SUA, cât şi în numeroase provincii canadiene. Criza PVYN în unele provincii canadiene datorată apariției tulpinii necrotice PVY în 1989, a condus la stoparea schimburilor comerciale de cartof pentru sămânță timp de 2 ani, la frontierele cu Statele Unite, ceea ce a produs pierderi semnificative pentru fermieri în regiunea canadiană Edward Island Prince (PEI), precum și la nivel economic (Clark şi colab., 2007). Acest incident, împreună cu apariția bolii – pătarea inelară necrotică (PTNRD) pe tuberculii de cartof (identificat în Europa de Beczner şi colab., 1984) – au intensificat eforturile pentru asigurarea unui control eficient al agentului patogen.

Virusul Y este răspândit în toate zonele din lume în care se cultivă cartoful, existând unele diferenţe între arealele de răspândire ale diferitelor tulpini şi anume: tulpini normale (YO) care au o răspândire generală; tulpinile necrozării nervurilor tutunului (YN) care apar în Europa, incluzând ţările fostei U.R.S.S., o parte din Africa şi America de Sud; tulpinile de tip C (YC), incluzând virusul C al cartofului, sunt prezente probabil în Australia, India şi în anumite părţi ale Angliei şi Europei continentale (J.A. de Boks şi Huttinga, 1981).

În afară de cartof, Virusul Y produce pagube însemnate la ardei, tutun şi tomate, îndeosebi în ţările cu climat mai cald.

     În culturile din ţara noastră sunt prezente atât tulpinile normale YO, cât şi cele de tipul YN (Kassem şi Pop, 1986). Ca urmare a ratei medii anuale de răspândire destul de ridicate, precum şi a influenţei negative pronunţate asupra producţiei, mozaicul Y este considerat în ţara noastră, ca cea mai importantă viroză a cartofului (Cojocaru, 1975; Bădărău, 2009, 2010, 2012, 2014). În funcţie de tulpina virusului şi toleranţa soiurilor, plantele infectate secundar îşi diminuează producţia cu 50-90 %. În cazul soiurilor cu toleranţă mijlocie, producţia plantelor bolnave este mai redusă cu aproximativ 41 %, iar în cazul soiurilor mai puţin tolerante, plantele infectate produc cu peste 85 % mai puţin decât cele sănătoase (Cojocaru, 1987).

De asemenea, virusul Y apare cu o frecvenţă deosebit de mare la tutun, producând pagube însemnate mai ales în Transilvania (Pop 1981).

Datorită prejudiciilor pe care le poate aduce culturii cartofului, mozaicul Y este considerat o viroză gravă a cartofului.

  • Citopatologie

În citoplasma celulelor epidermice a unor specii infectate cu virusul Y, s-au pus în evidenţă incluziuni tubulare care, în urma unei colorări corespunzătoare, pot fi observate la microscopul obişnuit. În secţiuni ultrafine, în funcţie de planul secţionării, acestea apar sub formă de suluri sau agregate lamelare. Această proprietate a fost considerată ca fiind cel mai important criteriu fenotipic, de repartizare a virusurilor în grupa Potyvirusurilor.

  • Plante gazdă

Gama plantelor gazdă este limitată în principal la Solanaceae. Infecţii naturale cu virusul Y apar la cartof (Solanum tuberosum), tutun (Nicotiana tabacum), ardei (Capsicum annuum), tomate (Lycopersicon esculentum) şi Petunia hybrida, iar în condiţii de infecţii artificiale, peste 120 de specii s-au dovedit susceptibile la acest virus (De Bokx, 1982).

Noutăţi, informaţii privind unii patogeni emergenţi ai culturii cartofului (deocamdată despre virusul Y din zona Braşov) şi alte date utile pentru cei care activează pe filiera cartofului (fermieri şi producători, distribuitori etc)

Lasă un răspuns