Microtuberculii (sau tuberculii in vitro) sunt cartofi de sămânţă în miniatură şi pot fi consideraţi ca o etapă intermediară între plantule in vitro şi minituberculii. Microtuberculii sunt prima generaţie de sămânţă de cartof produşi din cultura de ţesuri: ei sunt folosiţi pentru a rezolva probleme transplantării plantulelor fragile din condiţiile in vitro în condiţiile in vivo, pentru a rezolva proplemele depozitării.

Datorită marimii mici şi a greutăţii scăzute, microtuberculii au numeroase avantaje în depozitare, transport, mecanizare. Pot fi plantaţi direct în pământ şi pot fi produşi în orice perioadă a anului. Au o morfologie similară şi caracteristici biochimice cu tuberculii produşi în câmp. Producerea de microtuberculi in vitro este foarte benefică în propagarea şi depozitarea unui stoc valoros de cartofi

Microtuberculii sunt produşi în laborator din partea axilară a frunzelor. Procedura convenţională începe din lăstarul cultivat in vitro în condiţii aseptice după ce este asigurată eliminarea de boli. Întunericul, camera caldă furnizează un mediu care este similar mediului cultivarii cartofului. Plantulele in vitro formează microtuberculii în următoarele 60 de zile.

Factorii importanţi în timpul perioadei de tuberizare sunt:

– concentraţia de zahăr în mediu (condiţia optimă: 8%);

– conţinutul de azot (este o intreacţie clară între concentraţia de zahăr şi azot);

– temperatura (este de preferat la 18 – 200C);

– condiţiile de lumină (incubaţia poate avea loc la întuneric sau la o intensitate slabă a luminii cu o fotoperioadă de 8h).

Zaharul este cel mai critic stimul pentru formare de a tuberculilor. Zahărul este esenţial in vitro pentru efectul osmotic, ca sursă de energie, iar la concentraţii mai mari poate avea rol în formarea de microtuberculi. Pentru a creşte la maximum inducerea de microtuberculi, nivelul de zahăr creşte de la 2 – 3%, de obicei folosit pentru micropropagare la 8 – 9%. Nivele de zahăr peste 8% nu sunt benefice.

Mai mult, în general, microtuberculii sunt produşi in vitro, cu o variabilitate a mediului, componente de mediu şi intervale de depozitare. Multe interacţii între condiţiile de creştere in vitro influenţează seminificativ productivitatea şi multe din aceste interacţiuni par a fi specific-genotipice. Prin urmare, microtuberculii au diferite mărimi, au diferite perioade de conservare, şi diferă larg în potenţialul de creştere şi productivitate. Ei au de obicei marimea unui bob de mazăre şi variază: în formă (rotundă sau alungită), suprafaţă (moale sau aspră), culoare (de la gălbui la verzui), greutate (de la 24 la 273 mg), diametru (4 – 7 mm), şi lungime (10 – 12 mm).

În timp ce temperaturile de 20 – 250 C determină creşterea plantulelor micropropagate, pentru inducerea microtuberculilor, temperaturile sunt în general mai scăzute (15 – 180 C). Interacţia temperaturii cu zahărul din mediu şi regulatorii de creştere influenţează tuberizarea in vitro. Aceste relaţii sunt complexe.

Depozitarea pe termen lung a microtuberculilor este discutabilă şi abilitatea lor de a fi plantaţi direct în câmp cu probabilitatea de a produce sămânţă normal este discutabilă în cel mai bun caz. Probele de câmp impun un potenţial de producţie scăzut pentru culturi crescute in vitro din tuberculi comparativ cu tuberculii de sămânţă convenţionali.

Noutăţi, informaţii privind unii patogeni emergenţi ai culturii cartofului (deocamdată despre virusul Y din zona Braşov) şi alte date utile pentru cei care activează pe filiera cartofului (fermieri şi producători, distribuitori etc)

Lasă un răspuns