Microtuberizarea in vitro a cartofului constituie faza tranzitorie între multiplicarea in vitro a materialului sănătos şi multiplicarea în câmp. Producerea de microtuberculi reprezintă o metodă eficientă pentru obţinerea unui material sănătos, prin care se reduce procesul producţiei de cartof cu 3-4 ani.

Microtuberculii sau vitrotuberculii sunt tuberculi de talie mică (3-8 mm), de formă sferică sau alungită, cu greutatea de 0,05 până la 0,2 grame. Aceşti microtuberculi au un conţinut în azot proteic de 2,5 ori mai mare decât tuberculii normali.

În condiţii normale de cultură, microtuberculii de cartof plantaţi în tunele insct-proof, produc plante care la rândul lor, dau naştere la minituberculi sau la tuberculi normali utilizabili pentru producerea categoriilor biologice superioare.

După perioada de tuberizare (7-8 săptămâni de întuneric), plantulele de cartof au fost extrase din recipientele de cultură, iar microtuberculii  recoltaţi au fost spălaţi, pentru a îndepărta toate urmele de mediu şi pentru a evita infecţiile ulterioare care ar putea apare în timpul păstrării acestora. Apoi, microtuberculii au fost uscaţi, calibraţi, număraţi şi puşi pentru conservare în frigidere la temperaturi de 4-5oC, la întuneric. Această conservare se poate prelungi pînă la un an. În momentul recoltării lor, cei mai mulţi microtuberculi sunt în stare de repaus vegetativ şi nu pot, deci, încolţi. Durata repausului vegetativ este foarte variabil de la un tubercul la altul şi deci, constituie un handicap important în momentul plantării. Pentru  a putea rezolva această problemă, tuberculii trebuie trataţi cu acid giberelinic.

Utilizarea microtuberculilor prezintă câteva avantaje în comparaţie cu plantulele. Acestea includ:

  • pot fi produşi în orice perioadă a anului şi nu este necesar să fie produşi doar înaintea utilizarii;
  • sunt uşor de transportat şi de depozitat pentru câteva luni.

Fig.5. Fotografie din camera de creştere; Plantule regenerate

Fig.6. Microtuberizarea „in vitro”

Fig.7. Microtuberculi

Etapa a IV a constă în transferarea microtuberculilor obţinute pe mediile de cultură aseptice, în mediul de cultură natural.

După parcurgerea etapei de repaus care durează 4-6-8 luni, funcţie de genotip, microtuberculii sunt plantaţi în tunele tip insect-proof (fig8. ).

Pentru a putea să îndeplinească  condiţiile de creştere a plantulelor din microtuberculi:

  • tunelele să fie bine izolate pentru a nu permite pătrunderea afidelor sau a musculiţei albe de seră;
  • umiditatea atmosferică să fie în jur de 60%;
  • temperatură în perioada de vegetaţie şi de tuberizare să nu depăşească 26-28ºC, lucru care se poate realiza prin stropirea serelor serelor cu var, ventilaţie zilnică.

Plantarea se face pe parapeţi într-un amestec de nisip-pămînt-mraniţă în proporţie de 1:2:2, cîte 200 microtuberculi/m2.

În timpul vegetaţiei plantele trebuie să fie protejate împotriva afidelor, paianjenilor de seră şi a musculiţei albe prin stropiri repetate. După 3-4 luni se recoltează minituberculii , minituberculi care reprezintă punctul de plecare în producerea unui material de plantat certificat într-un timp mai scurt.

Fig.8. Plantule obţinute din plantarea microtuberculilor in tunel tip insect-proof

Pentru evitarea producerii de noi infecţii, spaţiile utilizate, substratul de cultură (solul), ustensilele, etc. se sterilizează. Materialului biologic transplantat se izolează de posibile surse de infecţie (fig.8), pentru evitarea transmiterii acestora prin intermediul unor vectori, precum afidele, iar factorii de vegetaţie, în special temperatura, umiditatea şi lumina, se menţin la un nivel optim, pentru a favoriza minituberizarea.

În schema de producere a cartofului pentru sămânţă, segmental urmărit pentru a fi modernizat, este reprezentat de multiplicarea materialului clonal iniţial, utilizând o tehnologie modernizată pentru producerea minituberculilor din microtuberculi în tunele tip insect – proof.

Spaţiile protejate tip insect – proof pot fi utilzate cu success pentru obţinerea minituberculilor având ca material de pornire microtuberculii, permiţând trecerea la o nouă schemă de producere a cartofului pentru sămânţă., ducând la reducerea perioadei de înmulţire de la 9 ani la 5 ani (Fig.9).

Concret, prin utilizarea pe scară mult mai mare a minituberculilor pentru producerea materialului PREBAZĂ, obţinuţi din microtuberculi produşi “in vitro”, se poate realiză cu success scurtarea schemei actuale de obţinere a materialului BAZĂ (clasa SE şi E) de la 5-6 ani la 2-3 ani.

Avantajele aplicării acestui nou sistem sunt :

  • reducerea perioadei de producere a cartofului pentru sămânţă în câmp de la 9 ani la maxim 5 ani şi a prebazei de la 6 ani la 2 ani;
  • înmulţirea şi promovarea rapidă a soiurilor;
  • îmbunătăţirea calităţii biologice şi fitosanitare a cartofului pentru sămânţă;
  • asigurarea necesarului de cartof pentru sămânţă în cantităţi suficiente;
  • manipularea unui volum redus de material şi necesitatea unor spaţii reduse de depozitare.

Până în momentul în care nu a fost posibilă obţinerea unui material de plantat perfect sănătos, nu a existat un termen de comparaţie pentru aprecierea diferenţelor de productivitate – calitativă şi cantitativă – între o recoltă provenită de la o cultură infiinţata cu material de plantat incert şi o recoltă provenită din plante eradicate de agenţi fitopatogeni.

Datorita diminuării suprafeţelor din zonele de producere a cartofului pentru sămânţa, înmulţirea rapidă prin culturi de meristeme şi producerea de plantule, microtuberculi şi minituberculi rămâne singura alternativă de producer a unui material clonal de bună calitate.

Figura 9.Schema comparativa de producere a cartofului pentru sămânţă

Noutăţi, informaţii privind unii patogeni emergenţi ai culturii cartofului (deocamdată despre virusul Y din zona Braşov) şi alte date utile pentru cei care activează pe filiera cartofului (fermieri şi producători, distribuitori etc)

Lasă un răspuns