Cartoful, această plantă minunată, al cărui răspuns este proporţional cu atenţia acordată, este astăzi o soluţie pentru omenirea aflată în plină criză economică.

Cultivarea raţională a pământului poate rămânâne principala activitate umană care să asigure în condiţii sporite de protecţie a echilibrului ecologic, transferul energiei solare în întregul lanţ trofic de pe planeta noastră.

Particularitatile genetice, fiziologice si agrotehnice ale cartofului, impun cu necesitate asigurarea unui material de plantat corespunzator din punct de vedere fitosanitar, pentru intreaga suprafata cultivata cu cartof din tara si eventualele disponibilitati pentru export. Acest obiectiv se poate realiza prin transpunerea in practica a solutiilor si conceptelor metodologice noi pentru eficientizarea procesului de producere a materialului de plantat la cartof din categoriile biologice superioare si realizarea de tehnologii agricole curate, rentabile si competitive pe plan national si international.

Cartoful se înmulteşte, în mod obişnuit pe cale vegetativă, prin tuberculi. Din punct de vedere morfologic şi anatomic, tuberculul de cartof, este o tulpină subterană modificată, în care sunt înmagazinate substanţele de rezervă, dintre care predomină hidraţii de carbon sub formă de amidon. Din punct de vedere fiziologic, tuberculul de cartof, reprezintă un organ de înmultire prin care planta se pastrează peste iarnă şi se înmulteşte pentru o nouă perioadă de vegetaţie. De o deosebită importanţă în realizarea unor producţii mari, de calitate superioară şi constante, este folosirea unui material de plantat cu valoare biologică ridicată, sănătos, care să păstreze fidel caracterele şi însuşirile de soi şi să prezinte rezistenţă la boli şi dăunători. Astfel, materialul de plantat trebuie reînnoit periodic, în cantitati suficiente, datorita degenerarii prin infectarea continuă şi progresivă, cu boli virotice. În zonele de stepă şi silvostepă, cu temperaturi ridicate şi precipitaţii limitate, cartoful este supus la stresuri puternice, care corelate cu condiţiile precare de păstrare, adaugă procesului de degenerare virotică şi o puternică degenerare fiziologică.

Pe parcursul înmulţirii vegetative nu apar modificari genetice, cu exceptia unor mutatii somatice, care apar rar şi cu o incidenţă foarte mică.

Metodologia producerii de sămânţă la catof trebuie să ţina seama de modul de reproducere, cu urmatoarele implicatii esentiale:

– la înmulţirea vegetativă se reproduc neschimbate caracterele la toţi indivizii care provin dintr-o singură descendenţa, obtinută din samânţa botanică. Astfel, toate plantele unui soi sunt identice, fiind descendenţi vegetativi ai aceluiasi genotip;

– prin înmulţirea vegetativă, materialul de plantat este supuse infecţiei virotice şi stresurilor fiziologice, se degenerează şi îsi reduce simţitor capacitatea iniţiala de producţie. Consecinţele procesului de degenerare se diminuează prin reînnoirea periodică a materialului de plantat.

            Multiplele scopuri de folosinţă a cartofului şi diversitatea condiţiilor în care se cultivă, impun înmulţirea unui sortiment variat de soiuri. Pentru obţinerea materialului de plantat liber de viroze, se practică diferite metode. Cea mai modernă, cu posibilităţi de îmbunătaţire, în perspectivă, este metodă este multiplicarea „in vitro” , pornind de la culturile de meristeme, iar ca sisteme de cultură „in vitro” cele mai utilizate pentru cartof sunt:

– înmulţirea prin intermediul microbutaşilor;

– înmulţirea prin intrmediul microtuberculilor;

– înmulţirea prin intermediul minituberculior.

Experienţa şi practica productivă de până acum au demonstrat că, prin utitlizarea tehnicilor de cultivare “in vitro” a explantelor, se pot produce şi multiplica plante cu însuşiri biologice superioare, libere de virusuri, micoplasme, bacterioze, nematozi şi fungi, eliminându-se o serie de verigi specifice metodelor convenţionale de înmulţire, iar randamentului de înmulţire a soiurilor valoroase şi introducere mai rapidă a acestora în cultură este mult mărit

Dacă avem în vedere că înmulţirea cartofului este de tip vegetativ, care asigură concentrarea virusurilor în tuberculi, rezultă că singurele posibilităţi de prevenire a pagubelor produse de aceştia constau în producerea şi utilizarea la plantare a unui material liber de viroze, material ce nu poate fi obţinut decât prin culturi de meristeme.

Noutăţi, informaţii privind unii patogeni emergenţi ai culturii cartofului (deocamdată despre virusul Y din zona Braşov) şi alte date utile pentru cei care activează pe filiera cartofului (fermieri şi producători, distribuitori etc)

Lasă un răspuns